Legea
365/2002 cu modificările aduse prin legea
121/2006
CAPITOLUL
I: Dispoziții generale
Art. 1: Definiții
În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. serviciu al societății informaționale -
orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice și
prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuat în considerarea unui folos
patrimonial, procurat ofertantului în mod obișnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul și
destinatarul să fie fizic prezenți simultan în același loc;
c) este efectuat prin transmiterea informației la cererea individuală a destinatarului;
2. mijloace electronice - echipamente electronice și retele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației;
3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziție unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societății informaționale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat și care desfășoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice și tehnologice necesare furnizării serviciului;
5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deținută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;
6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societății informaționale, în special în scopul căutării de informații sau al furnizării accesului la acestea;
7. consumator
- orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale
activității sale comerciale sau profesionale;
8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informațiile permițând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terț independent față de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9. legislație coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naționale, aplicabile activităților ce fac obiectul serviciilor societății informaționale sau furnizorilor de servicii în privința:
a) condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activități, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizații sau notificări necesare;
b) condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfășurarea acestor activități, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conținutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate și încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;
9^1. Nu constituie obiect al legislației coordonate:
a) cerințele aplicabile bunurilor ca atare și
livrării acestora;
b) cerințele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;
10. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operațiuni:
a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare;
b) retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică;
11. instrument de plată cu acces la distanță - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să își acceseze fondurile deținute într-un cont la o instituție financiară și să autorizeze efectuarea unei plăti, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;
12. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanță, pe care unitățile de valoare sunt stocate electronic și care permite titularului său să efectueze tipurile de operațiuni menționate la pct. 10;
13. titular - persoană care deține un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condițiile prevăzute de lege;
14. date de identificare - orice informații care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operațiuni menționate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal și altele asemenea.
15. activitate profesională reglementată - activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiționată, direct ori indirect, în conformitate cu legislația română în vigoare, de deținerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
Art. 2: Scop și domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârsite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic, emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.
(2) Nu constituie servicii ale societății informaționale, în sensul prezentei legi, activitățile care nu întrunesc elementele definiției prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
a) oferta de servicii care necesită prezența fizică a furnizorului și a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informației la cererea individuală a acestuia și care este destinată recepției simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);
d) activități care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune și televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
f) schimbul de informații prin poșta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acționează în scopuri străine activității lor comerciale sau profesionale;
g) relația contractuală dintre un angajat și angajatorul său.
(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activități:
a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă si specifică la exercitarea prerogativelor autorității publice;
b) activitățile de reprezentare juridică în fața organelor de jurisdicție și de urmărire penală;
c) jocurile de noroc cu câștiguri în bani, loteriile și pariurile.
(4) Dispozițiile prezentei legi se completează cu:
a) dispozițiile legale în materie fiscală;
b) dispozițiile legale care reglementează protecția persoanelor în privința prelucrării datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor;
c) prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, republicată.
(5) În măsura în care nu conține dispoziții derogatorii, prezenta lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecția consumatorilor și a sănătății publice.
Art. 3: Aplicarea legii române în cazul serviciilor societății informaționale
(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliti în România și serviciilor oferite de acestia.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societății informaționale sunt supuse:
a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislația coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliti în România;
b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislația coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliți într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3) Libera circulație a serviciilor societății informaționale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislația coordonată.
(4) Alin. (2) si (3) nu se aplică în următoarele domenii:
a) dreptul de proprietate intelectuală și dreptul de proprietate industrială;
b) emisiunea de monedă electronică, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c) publicitatea pentru organisme de investitii colective în valori mobiliare;
d) activitățile de asigurare, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e) libertatea părților de a alege legea aplicabilă contractului, când părțile au acest drept;
f) obligații rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;
g) cerințele
de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se
modifică, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile
situate pe teritoriul României;
(5) Autoritățile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiții:
a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfășurarea instrucției penale, protecția minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din rațiune de rasă, sex, religie sau naționalitate, atingeri aduse demnității umane, protecția sănătății publice, apărarea și siguranța națională, protecția consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b) măsura vizează un serviciu al societății informaționale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios și grav la adresa acestor valori;
c) măsura este proporțională cu scopul urmărit;
d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL II: Furnizarea serviciilor
societății informaționale
Art. 4: Principiile furnizării serviciilor societății informaționale
(1) Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile și se desfășoară în concordantă cu principiile concurentei libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozițiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfășurării unor activități de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispozițiile în cauză nu vizează în mod expres și exclusiv serviciile societății informaționale sau furnizorii de servicii, în înțelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către furnizorii de servicii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condițiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.
(4) Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către furnizorii de servicii stabiliți în alte state se face în condițiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.
Art. 5: Informații generale
(1) Furnizorul de servicii are obligația de a pune la dispoziție destinatarilor și autoritătilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent și gratuit cel puțin la următoarele informații:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poștă electronică și orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct și efectiv;
d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comertului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscală;
f) datele de identificare ale autorității competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;
g) titlul profesional și statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum și a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăsoară o activitate profesională reglementată;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum și a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preț a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, dacă este cazul;
j) orice alte informații pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziție destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Obligația prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afisează aceste informații într-o formă clară, vizibil și permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condițiile menționate la alin. (1).
Art. 6: Comunicările comerciale
(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poșta electronică este interzisă, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societătii informationale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel putin următoarele conditii:
a) să fie clar identificabile ca atare;
b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
c) ofertele promoționale, precum reducerile, premiile și cadourile, să fie clar identificabile, iar condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea lor să fie ușor accesibile și clar prezentate;
d) competițiile și jocurile promoționale să fie clar identificabile ca atare, iar condițiile de participare să fie ușor accesibile și clar prezentate;
e) orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.
(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societății informaționale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiția respectării dispozițiilor legale și a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independența, demnitatea și onoarea profesiei, secretul profesional și corectitudinea față de clienți și față de ceilalți membri ai profesiei.
(4) Furnizorii de servicii ale societății informaționale care efectuează comunicări comerciale au obligația de a respecta prevederile alin. (1)-(3).
CAPITOLUL III: Contractele încheiate prin
mijloace electronice
Art. 7: Validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice
(1) Contractele încheiate prin
mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște
contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru
validitatea acestora.
(2) Pentru validitatea contractelor
încheiate prin mijloace electronice nu este necesar
consimtământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3) Proba încheierii contractelor
prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de
probă și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura
electronică.
Art. 8: Informarea destinatarilor
(1) Furnizorul de servicii este
obligat să pună la dispoziție destinatarului, înainte ca destinatarul să
trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta
făcute de furnizorul de servicii, cel puțin următoarele informații care trebuie
să fie exprimate în mod clar, neechivoc și într-un limbaj accesibil:
a) etapele
tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacă
contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii
și dacă este accesibil sau nu;
c) mijloacele
tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziție destinatarului
pentru identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba
în care se poate încheia contractul;
e) codurile
de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum și
informații despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace
electronice;
f) orice
alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii are
obligația să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic
adecvat, eficace și accesibil, care să permită identificarea și corectarea erorilor
survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau
acceptării acesteia.
(3) Furnizorul de servicii poate
deroga de la dispozițiile alin. (1) și (2) numai în
situația în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiția ca nici una
dintre părți să nu aibă calitatea de consumator.
(4) Clauzele și condițiile generale
ale contractului propus trebuie puse la dispoziție destinatarului într-un mod
care să îi permită acestuia să le stocheze și să le reproducă.
(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privința contractelor încheiate
exclusiv prin poștă electronică sau prin alte mijloace de comunicare
individuală echivalente.
Art. 9: Încheierea contractului
prin mijloace electronice
(1) Dacă părțile nu au convenit
altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei
de a contracta a ajuns la cunostința ofertantului.
(2) Contractul care, prin natura sa
ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației
caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a
început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în
prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se
aplică prevederile alin. (1).
(3) În cazul în care destinatarul
trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei
ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii
are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării
acesteia, în unul dintre următoarele moduri:
a) trimiterea unei dovezi de primire prin poștă
electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la
adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;
b) confirmarea primirii ofertei sau
a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru
trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea
a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiția ca această confirmare să
poată fi stocată și reprodusă de către destinatar.
(4) Oferta sau acceptarea ofertei,
precum și confirmarea primirii ofertei sau a
acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3),
se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le
acceseze.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privința contractelor încheiate exclusiv
prin poștă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală
echivalente.
Art. 10: Condiții privind păstrarea
sau prezentarea informației
(1) Acolo unde legea impune ca informația
să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerință este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ
următoarele condiții:
a) există
garanția integrității informației, asigurată prin respectarea standardelor
naționale în domeniu, din momentul în care a fost generată;
b) mesajul
este semnat utilizându-se semnătura electronică extinsă a emitentului;
c) informația
poate fi imediat furnizată și prezentată la cerere.
(2) Destinatarul comerciant
acționează pe riscul propriu, dacă a știut sau ar fi trebuit să știe, în
concordanță cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii
procedurilor convenite expres cu emitentul, că informația conținută într-un
mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.
CAPITOLUL IV: Răspunderea furnizorilor de
servicii
Art. 11: Principii generale
(1) Furnizorii de servicii sunt
supuși dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală și
contravențională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
(2) Furnizorii de servicii răspund
pentru informația furnizată de ei înșiși sau pe seama lor.
(3) Furnizorii de servicii nu
răspund pentru informația transmisă, stocată sau la care facilitează accesul,
în condițiile prevăzute la art. 12-15.
Art. 12: Intermedierea prin simpla
transmitere
(1) Dacă un
serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de
comunicații a informației furnizate de un destinatar al serviciului respectiv
sau în asigurarea accesului la o retea de comunicații, furnizorul acelui
serviciu nu răspunde pentru informația transmisă dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiții:
a) transmiterea
nu a fost inițiată de furnizorul de servicii;
b) alegerea
persoanei care recepționează informația transmisă nu a aparținut furnizorului
de servicii;
c) conținutul
informației transmise nu a fost influențat în nici un fel de către furnizorul
de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecția și nici o
eventuală modificare a acestei informații.
(2) Transmiterea informatiei si
asigurarea accesului, menționate la alin. (1), includ și stocarea automată,
inter-mediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această
operație are loc exclusiv în scopul ca informația respectivă să tranziteze
rețeaua de comunicații și cu condiția ca informația să nu fie stocată pentru o
perioadă care depășește în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.
Art. 13: Stocarea temporară a informației, stocarea-caching
Dacă un serviciu al societății
informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informației
furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu
nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informației
transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul de a
face mai eficientă transmiterea informației către alți destinatari, la cererea
acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) furnizorul
de servicii nu aduce modificări informației transmise;
b) furnizorul
de servicii îndeplinește condițiile legale privind accesul la informația
respectivă;
c) furnizorul
de servicii respectă regulile sau uzantele referitoare la actualizarea
informației, astfel cum acestea sunt larg recunoscute și aplicate în industrie;
d) furnizorul
de servicii nu împiedică utilizarea legală de către orice persoană a
tehnologiilor larg recunoscute și aplicate în industrie, în vederea obținerii
de date despre natura sau utilizarea informației;
e) furnizorul de servicii
acționează rapid în vederea eliminării informației pe care a stocat-o sau în
vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv
faptul că informația transmisă inițial a fost eliminată din rețeaua de
comunicații ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori
blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorități publice.
Art. 14: Stocarea permanentă a informației, stocarea-hosting
(1) Dacă un
serviciu al societății informaționale constă în stocarea informației furnizate
de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu
răspunde pentru informația stocată la cererea unui destinatar, dacă este
îndeplinită oricare din următoarele condiții:
a) furnizorul
de servicii nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația
stocată este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are
cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau
informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț;
b) având
cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală
ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori
informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț, furnizorul de
servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la
aceasta.
(2) Furnizorul de servicii are cunoștință despre faptul că activitatea
sau informația este nelegală atunci când caracterul nelegal
al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorități publice. - abrogat prin Legea 121/2006
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează sub
autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.
(4) Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autorității
judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii să înceteze ori
să prevină violarea datelor și, de asemenea, nu pot să afecteze posibilitatea
stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a
accesului la informații.
Art. 15: Instrumente de căutare a informațiilor și legături cu alte pagini de web
(1) Furnizorul unui serviciu al
societătți informaționale care facilitează accesul la informația furnizată de
alți furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alți
furnizori, prin punerea la dispoziție destinatarilor serviciului său a unor
instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de
web, nu răspunde pentru informația în cauză, dacă este îndeplinită oricare
dintre următoarele condiții:
a) furnizorul
nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația la care
facilitează accesul este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune,
nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că
activitatea ori informația în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terț;
b) având
cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală
ori despre fapte sau circumstante din care să rezulte că activitatea sau
informatia în cauză ar putea vătăma drepturile unui tert, furnizorul actionează
rapid în vederea eliminării posibilitătii de acces oferite sau a blocării
utilizării acesteia.
(2) Furnizorul de servicii răspunde
pentru informatia în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost
constatat printr-o decizie a unei autorităti publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care destinatarul acționează din
ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.
CAPITOLUL V: Supraveghere și control
Art. 16: Obligațiile furnizorilor
de servicii
(1) Furnizorii de servicii sunt
obligați să informeze de îndată autoritătile publice competente despre
activitătile cu aparentă nelegală desfăsurate de destinatarii serviciilor lor
sau despre informatiile cu aparentă nelegală furnizate de acestia.
(2) Furnizorii de servicii sunt
obligati să comunice de îndată autorităților prevăzute la alin. (1), la cererea
acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciilor
lor, cu care acesti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă
a informației.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligați să întrerupă, temporar sau
permanent, transmiterea într-o rețea de comunicații ori stocarea informației
furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea
informației sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o rețea de
comunicații ori prestarea oricărui alt serviciu al societății informaționale,
dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea publică definită la art. 17 alin. (2); această autoritate publică poate acționa din
oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizării unei persoane interesate.
(4) Plângerea prevăzută la alin.
(3) poate fi făcută de către orice persoană care se
consideră prejudiciată prin conținutul informației în cauză. Plângerea sau
sesizarea se întocmește în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se
întemeiază, și va fi în mod obligatoriu datată și
semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în
justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost anterior introdusă.
(5) Decizia autorității trebuie
motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data
primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a
acționat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.
(6) Împotriva unei decizii luate
potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestație
în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de
contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de
urgență, cu citarea părților. Sentința este
definitivă.
Art. 17: Autorităti competente
(1) Autoritatea de reglementare în
comunicații și tehnologia informației, denumită în continuare Autoritatea, este
competentă să supravegheze și să controleze respectarea de către furnizorii de
servicii a prevederilor prezentei legi și a normelor metodologice de aplicare a
acesteia, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute la art.
22.
(2) Fără a
aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorități publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2),
art. 16 alin. (1) si (3),
art. 23 alin. (2) si art. 30 alin. (1), se înțelege acele autorități ale
administrației publice sau, acolo unde este cazul,
instanțe de judecată, a căror competență în materia respectivă este stabilită
prin dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.
(3) Autoritatea poate solicita
furnizorilor de servicii orice informații necesare în vederea exercitării
atribuțiilor sale, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate
stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub
sancțiunea prevăzută de prezenta lege.
(4) În vederea descoperirii și
investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi și ale normelor sale de
aplicare Autoritatea acționează prin personalul de control împuternicit în
acest scop.
(5) În exercitarea atribuțiilor de
investigare personalul de control împuternicit în acest scop
al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informațiile care îi
sunt necesare, menționând baza legală și scopul solicitării, și poate stabili
termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea
prevăzută de prezenta lege.
(6) Autoritatea dispune efectuarea
de investigații, în condițiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei
plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.
(7) Personalul de control
împuternicit în acest scop al Autorității sau al persoanei juridice prevăzute
la alin. (12) poate să solicite declarații sau orice documente necesare pentru
îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile
și comerciale sau alte evidențe, eliberând persoanei supuse investigației copii
de pe originale, ori să obțină copii, lăsându-i acesteia originalele; de
asemenea, este autorizat să facă inspecții inopinate, al căror rezultat va fi
consemnat într-un proces-verbal de constatare, și să primească, la convocare
sau la fața locului, informații și justificări.
(8) Organele administrației publice
centrale și locale, precum și oricare alte instituții și autorități publice
sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al
Autorității sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12)
accesul la documentele, datele și informațiile deținute de acestea, în măsura
în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorității, fără a se
putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor
asemenea documente, date și informații.
(9) Personalul de control
împuternicit în acest scop, pri-mind acces la documentele, datele și
informațiile menționate la alin. (8), este ținut la
observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu,
atribuit legal respectivelor documente, date și informații.
(10) Autoritatea sesizează organele
de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.
(11) Autoritatea informează
furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene și
Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea
prevederilor prezentei legi și cooperează cu autoritățile competente din alte
state în vederea exercitării eficiente a supravegherii și controlului asupra
activității furnizorilor de servicii.
(12) Autoritatea poate delega
exercitarea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane
juridice de drept public, cu atribuții de supraveghere și control în domeniul
telecomunicațiilor.
(13) Pentru scopurile aplicării
prezentei legi, până la înființarea Autorității atribuțiile acesteia sunt
îndeplinite de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Art. 18: Coduri de conduită
(1) Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter
profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției
consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap își pot elabora
propriile coduri de conduită sau coduri comune cu Autoritatea și Ministerul
Justiției, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea și Ministerul
Justiției vor urmări include-rea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1)
în special a unor prevederi referitoare la:
a) soluționarea
litigiilor pe cale extrajudiciară;
b) întreruperea, temporară sau
permanentă, a transmiterii într-o rețea de comunicații sau a stocării
informației furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea
informației ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o rețea de
comunicații sau a prestării oricărui alt serviciu al societății informaționale;
c) protecția
destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;
d) protecția
minorilor și a demnității umane.
(3) Autoritatea și Ministerul
Justiției susțin:
a) traducerea
codurilor de conduită în limbi de circulație internațională;
b) facilitarea
accesului la codurile de conduită prin mijloace electronice;
c) popularizarea
codurilor de conduită la nivel național și transmiterea acestora, precum și a
evaluărilor privind aplicarea și impactul lor practic către statele membre ale
Uniunii Europene și către Comisia Europeană.
CAPITOLUL VI: Soluționarea litigiilor
Art. 19: Acțiuni în justiție
(1) Persoanele care au calitate
procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței
obligarea pârâtului la încetarea oricărei acțiuni sau abțineri contrare
prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor și obligarea
pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală activă
pentru introducerea acțiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele
fizice și juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de
prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea
justiției;
b) asociațiile
și organizațiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin.
(1);
c) Autoritatea Națională pentru
Protecția Consumatorilor, oficiile pentru protecția consumatorilor județene și
Oficiul pentru protecția consumatorilor al municipiului București;
d) entitățile
constituite în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii
Europene, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
(3) Acțiunea prevăzută la alin. (1)
se prescrie în termen de un an de la data acțiunii sau
a abținerii care a justificat introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate
procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanței, pe
cale de ordonanță președințială, încetarea oricărei acțiuni sau abțineri
contrare prevederilor prezentei legi, în condițiile prevăzute de Codul de
procedură civilă.
Art. 20: Soluționarea litigiilor pe
cale extrajudiciară
(1) Furnizorii de servicii si
destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condițiile
prevăzute de lege, precum și celorlalte căi extrajudiciare de soluționare a
litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.
(2) Utilizarea mijloacelor
electronice în cadrul soluționării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condițiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL VII: Sancțiuni civile și contravenționale
Art. 21: Nulitatea relativă a
contractelor privind servicii ale societății informaționale
Orice contract privind furnizarea
de servicii ale societății informaționale este
anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de
servicii care:
a) nu a
pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile
prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat
toate aceste informații, sau a furnizat informații inexacte;
b) nu a
pus la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile
menționate la art. 8 alin. (1) lit.
a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informații, sau
a furnizat informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a
încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă
nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a
încălcat obligația prevăzută la art. 8 alin. (4).
Art. 22: Contravenții
Constituie contravenție, dacă nu
este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să
constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la
500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectuează
comunicări comerciale încălcând condițiile stabilite la art. 6
alin. (1) si alin. (2) lit.
a)-d);
b) nu pune la dispoziție destinatarilor și autorităților publice, în condițiile prevăzute de lege, informațiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informații, sau furnizează informații inexacte;
c) nu pune
la dispoziție destinatarului, în condițiile prevăzute de lege, informațiile
prevăzute la art. 8 alin. (1) lit.
a)-e), ori nu furnizează toate aceste informații, sau
furnizează informații inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) încalcă
obligația prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt
aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) încalcă
obligația prevăzută la art. 8 alin. (4);
f) încalcă
obligația prevăzută la art. 9 alin. (3);
g) încalcă
obligațiile prevăzute la art. 16 alin. (1)-(3);
h) nu
furnizează informațiile solicitate potrivit art. 17 alin.
(3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste
informații, sau furnizează informații inexacte.
Art. 23: Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor
(1) Constatarea contravenției
prevăzute la art. 22 lit. a) si aplicarea sancțiunii
corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către
reprezentanții împuterniciți ai Autorității de reglementare în comunicații și
tehnologia informației sau ai autorității de supraveghere prevăzute de Legea
nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date.
(2) Constatarea contravențiilor și
aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către
reprezentanții împuterniciți ai Autorității sau ai celorlalte autorități
publice competente, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3) Constatarea contravențiilor se
poate face, în toate cazurile, si de către ofițerii sau subofițerii de poliție.
(4) Contravențiilor prevăzute la
art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL VIII: Infracțiuni săvârșite în
legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu
utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni
financiare
Art. 24: Falsificarea
instrumentelor de plată electronică
(1) Falsificarea unui instrument de
plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea
unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se
sancționează punerea în circulație, în orice mod, a
instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea
punerii în circulație.
(3) Pedeapsa este închisoarea de la
5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea
atribuțiilor sale de serviciu:
a) realizează
operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori
efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau
b) are
acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea
instrumentelor de plată electronică; sau
c) are
acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea
tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10.
(4) Tentativa se pedepsește.
Art. 25: Deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică
Fabricarea ori
deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi
la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 5 ani.
Art. 26: Falsul în declarații în
vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică
Declararea necorespunzătoare
adevărului, făcută unei instituții bancare, de credit sau financiare ori
oricărei alte persoane juridice autorizate în condițiile legii să emită
instrumente de plată electronică sau să accepte tipurile de operatiuni
prevăzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizării unui
instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când,
potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru emiterea
sau utilizarea acelui instrument, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
Art. 27: Efectuarea de operațiuni
financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea uneia dintre
operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de
plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea
acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se
pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se
sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10,
prin utilizarea neautorizată a oricăror date de
identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Cu aceeași pedeapsă se
sancționează transmiterea neautorizată către altă persoană a
oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile
prevăzute la art. 1 pct. 10.
(4) Pedeapsa este închisoarea de la
3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea
atribuțiilor sale de serviciu:
a) realizează
operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori
efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau
b) are
acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea
instrumentelor de plată electronică; sau
c) are
acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în
efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct.
10.
(5) Tentativa se pedepsește.
Art. 28: Acceptarea operațiunilor
financiare efectuate în mod fraudulos
(1) Acceptarea uneia dintre
operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând că este
efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau
utilizat fără consimțământul titularului său, se pedepsește cu închisoare de la
1 la 12 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se
sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10,
cunoscând că este efectuată prin utilizarea
neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de
identificare fictive.
(3) Tentativa se pedepsește.
Art. 29: Efectuarea de operațiuni
neautorizate într-un sistem informatic
(1) Accesul neautorizat într-un
sistem informatic sau într-un domeniu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Transferul neautorizat de date
dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uzul personal ori către terți se
pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(3) Modificarea, distrugerea
parțială sau totală, în mod neautorizat, a informației
stocate într-un sistem informatic sau domeniu se pedepsește cu închisoare de la
3 la 15 ani.
Art. 30: Constatarea și judecarea
infracțiunilor
(1) Infracțiunile prevăzute în
prezenta lege se constată de către autoritățile publice competente, care
înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală.
(2) Infracțiunile prevăzute la art.
24 si 25 se judecă, în primă instanță, de către tribunal.
(3) Prevederile prezentului capitol
se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură
penală.
CAPITOLUL IX: Dispoziții finale
Art. 31: Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societății informaționale
În cazul oricărui litigiu privind
furnizarea unui serviciu al societății informaționale, declanșat între
furnizorul serviciului respectiv și un destinatar al
acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 5,
6, 8 și 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator.
Art. 32: Abrogarea unor dispoziții
contrare
Litera f) a
articolului 6 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind
regimul juridic al contractelor la distanță se abrogă.
Art. 33: Intrarea în vigoare și
aplicarea legii
(1) În termen de 3 luni de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va elabora normele
metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Prezenta lege intră în vigoare
la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pune în
aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
PREȘEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALER DORNEANU