ORDONANȚA GUVERNULUI Nr. 68/1997*) din 28 august 1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe

Art. 1

(1) Toți plătitorii, persoane juridice sau fizice, române și străine, cărora le revin, potrivit legii, obligații fiscale către bugetul de stat și bugetele locale, trebuie să întocmească și să depună declarații sau deconturi de impunere, denumite în continuare declarații de impozite și taxe.

(2) Declarațiile de impozite și taxe sunt documente prin care se declară:

a) impozitele și taxele datorate, în cazul in care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;

b) bunurile și veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea impozitului și a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, reține și vărsa impozite și taxe.

(3) Declarația de impozite și taxe se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanțelor.

(4) Declarațiile de impozite și taxe se întocmesc și se depun, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și prezentei ordonanțe, la unitatea subordonată Ministerului Finanțelor, în a cărei rază teritorială platitorul își are sediul sau domiciliul, după caz, sau unde este luat în .evidență fiscală, denumită în continuare organ fiscal competent.

____________

*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanța Guvernului nr. 78 din 25 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, dându-se textelor o nouă numerotare.

Ordonanța Guvernului nr. 68 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al Româniel, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 73 din 7 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 8 aprilie 1998, și a mai fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 78 din 25 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998 (aprobată prin Legea nr. 29 din 26 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999).

Art. 2

(1) Declarația de impozite și taxe trebuie să conțină:

a) datele necesare pentru stabilirea identității plătitorului:

- numele și prenumele sau denumirea plătitorului;

- domiciliul sau sediul;

- codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;

b) baza de impunere;

c) cuantumul impozitelor sau al taxelor, după caz, dacă obligația calculării impozitului sau a taxei revine, potrivit legii, plătitorului;

d) semnăturile autorizate și ștampila, dacă este cazul.

(2) Conținutul și modelul formularelor necesare privind declarațiile de impozite și taxe se stabilesc de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor, care pot fi modificate și actualizate pe masura modificării reglementărilor legale în materie de impozite și taxe, precum și ori de câte ori este necesar.

(3) În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectivă nu prevede întocmirea și depunerea declarației de impozite și taxe, Ministerul Finanțelor este abilitat să stabilească modelul și conținutul formularului, precum și termenul de depunere a acestuia.

(4) Plata impozitului sau a taxei nu suspendă obligația plătitorului de a depune declarația de impozite și taxe. Plătitorul este obligat să depună declarația de impozite și taxe, în condițiile prezentei ordonanțe, chiar dacă este scutit de plata impozitului conform reglementărilor legale, precum și în alte cazuri stabilite de către Ministerul Finanțelor, prin ordin al ministrului finanțelor.

(5) În cazuri deosebite, Ministerul Finanțelor poate stabili alte termene pentru depunerea declarațiilor de impozite și taxe.

Art. 3

Declarația de impozite și taxe întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxă se depune de plătitor la termenul stabilit prin legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectivă. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, declarația de impozite și taxe se consideră a fi depusă în termen, dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere.

Art. 4

(1) Declarația de impozite și taxe se depune de către plătitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poștal, prin scrisoare cu valoare declarată.

(2) Data de depunere a declarației de impozite și taxe este considerată data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data de expediție a poștei, după caz,

Art. 5

(1) Plătitorul este obligat să depună o declarație de impozite și taxe și dacă în cursul anului fiscal se află în una dintre următoarele situații:

a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;

b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbție sau fuziune prin contopire, conform legii;

c) încetarea activității, precum și terminarea activității supuse impozitării sau taxării;

d) încetarea obligației de a calcula, reține și vira impozite și taxe;

e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanților firmelor străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele și taxele datorate pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport de către persoanele juridice,

(2) Declarația de impozite și taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariției uneia dintre situațiile prevăzute la lit. a) si b) ale alin. (1).

(3) Declaratia de impozite și taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care plătitorul s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la lit. c), d) si e) ale alin, (1).

Art. 6

Plătitorii au obligația de a întocmi corect declarațiile de impozite și taxe, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, înscriind clar, lizibil și complet informațiile prevăzute de formulare.

Art. 7

Organul fiscal competent va verifica modul de completare a declarației de impozite și taxe, iar în cazul în care constată erori în completarea acesteia va solicita în scris plătitorului să se prezinte la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare.

Art. 8

(1) Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal competent, pentru efectuarea corecturilor.

(2) Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligația de plată.

Art. 9

Declarațiile de impozite și taxe depuse pot fi corectate de plătitori, din proprie inițiativă, în cadrul termenelor și potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice prevăzute la art. 19.

Art. 10

(1) În cazul nedepunerii declarației de impozite și taxe, organul fiscal va transmite plătitorului o inștiințare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației.

(2) Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii înștiințării, plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligația de plată.

Art. 11

Impozitele și taxele stabilite din oficiu de organul fiscal competent se comunică plătitorului printr-o înștiințare de plată, transmisă potrivit legii.

Art. 12

Impozitele și taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corectează la data depunerii efective, de către plătitor, a declarației de impozite și taxe sau la data efectuării unui control fiscal.

Art. 13

(1) Depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe se penalizează, după cum urmează:

a) cu 10% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusă cu o intarziere de până la 30 de zile inclusiv față de termenul legal stabilit;

b) cu 30% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusă cu o intarziere de până la 60 de zile față de termenul legal stabilit;

c) cu 50% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația este depusă cu o intarziere de peste 60 de zile față de termenul legal stabilit;

d) cu 500.000 lei, suma ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum, în cazul nedepunerii declarației de către plătitorii care nu realizează profit impozabil, de cei care având sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, reprezentând T.V.A. și accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum și de cei prevăzuți la art. 5 din prezenta ordonanță.

(2) Penalitatile calculate la suma impozitelor și taxelor stabilite din oficiu sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor.

Art. 14

(1) Constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să constituie infracțiuni, nerespectarea prevederilor art. 6 și 8 și se sancționează cu amendă între 100.000 lei și 1.000.000 lei.

(2) Amenda va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui prețurilor de consum.

(3) Dacă plătitorul își corectează din proprie inițiativă declarația, înainte de inițierea de către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligației de plată, fapta prevazută la alin. (1) se sancționează cu avertisment.

(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale competente.

(5) Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 si 26.

Art. 15

Penalitățile prevăzute la art. 13 se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

Art. 16

Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se prescrie într-un termen de 5 ani.

Art. 17

Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 și aplicarea penalităților se efectuează de către organele fiscale competente prin documente de constatare sau de verificare.

Art. 18

Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prevăzute la art. 17, plătitorii pot exercita căile de atac prevăzute de lege.

Art. 19

În aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe, Ministerul Finantelor va elabora norme metodologice*) de aplicare.

Art. 20

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: art. 19 alin. (1) lit. a) și prevederea referitoare la lit. a) din alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; prevederile referitoare la nedepunerea lunară a decontului de T.V.A. din art. 36 al Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugată, republicată, cu modificările ulterioare; art. 17 alin. (1) lit. c) și prevederea referitoare la lit. c) din alin. (2) al art. 17 al Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import și din țară, precum și impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale, republicată, cu modificările ulterioare; art. 29 alin. (1) lit. a), b) si e) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările ulterioare; art. 68 alin. (1) lit. a) și b) și prevederea referitoare la lit. a) și b) din alin. (2) al art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește contribuabilii, persoane juridice; prevederile referitoare la declarația de impunere din art. 6 al Ordonanței Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentanțelor din România ale societăților comerciale și organizațiilor economice străine, aprobată și modificată prin Legea nr. 29/1997, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 21

Prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

______________

*) A se vedea Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.690 din 30 decembrie 1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999.

Publicată în Monitorul Oficial Nr. 121 din data de 24 martie 1999